1. CFR Cluj – 2007-2008, 2009-2010, 2011-2012 Totul a început după sezonul 2006-2007, când Dinamo București, antrenată și atunci de Mircea Rednic, a construit sezonul ideal, a câștigat campionatul la 6 puncte distanță de rivala Steaua și a oferit golgheterul ediției, pe Claudiu Niculescu (18 goluri). Totuși, protagonista următorilor ani avea să fie echipa clasată pe locul 3 în acel sezon, CFR Cluj. Cu un patron îndrăzneț (Arpad Paszkany) și un președinte ferm și calculat (Iuliu Mureșan), clujenii au început să scrie istoria cu un prim titlu câștigat la limită, tot în dauna Stelei. Prima prezență în Liga Campionilor nu a fost strălucită, însă au rămas două rezultate notabile în statistică: o victorie pe Stadio Olimpico (2-1 cu AS Roma) și un egal în Gruia, 0-0 cu Chelsea.
Acest prim titlu a fost urmat de alte două, din doi în doi ani. Următorul titlu a fost câștigat în 2010, în defavoarea campioanei en-titre de atunci, Unirea Urziceni, o victorie a fost bariera dintre CFR și echipa ialomițeană. Un alt titlu, o altă participare în grupele Ligii Campionilor, o linie identică de clasament cu cea din 2008 (1-1-4). O victorie cu Basel, un meci dramatic pe Allianz Arena cu Bayern Munchen și un egal fără importanță în Gruia cu o cunoștință mai veche, AS Roma.
Alți doi ani trecuți, alt campionat câștigat de clujeni. De data asta, vicecampioana venea din Moldova și se numea FC Vaslui, o echipă finanțată de fostul mare arbitru Adrian Porumboiu. Distanța a fost milimetrică, iar CFR a câștigat la un singur punct diferență. S-a aplicat principiul „a treia oară e cu noroc”, iar aceștia au reușit cea mai bună campanie din Liga Campionilor și a trecut razant pe lângă calificarea în optimi. Victorie istorică pe Old Trafford, dublu succes cu Braga și o remiză la Galatasaray. Visul ardelenilor de a atinge optimile a fost însă spulberat de o înfrângere pe teren propriu, 1-3 în fața Galatei, deși a fost egalitate la punctaj (10 puncte de fiecare), iar locul 3 în grupă a fost singura consolare. În acel sezon, CFR Cluj a stabilit un record pentru fotbalul românesc – cele mai multe puncte obținute de o echipă românească în grupele Ligii Campionilor (10 puncte), record deținut anterior de Unirea Urziceni (8 puncte, sezonul 2009-2010).
Pe lângă cele trei titluri, CFR Cluj a mai cucerit trei Cupe ale României și două Supercupe ale României și a ajuns într-o finală de Cupă și o finală de Supercupă.
Din cele trei participări în grupele Ligii Campionilor, CFR Cluj a încasat nu mai puțin de 44 de milioane de euro, un total între prezența în grupe, drepturi de televiziune și bonusuri de performanță (per victorie/egal).
Ivorianul Traore (foto jos) a fost adus în Gruia pe o sumă neglijabilă (aproximativ 20.000 de euro) și a fost transferat pentru 4 milioane de euro la Kuban Krasnodar, echipă antrenată pe atunci de Dan Petrescu. Ulterior, transferul lui Traore de la Kuban la Anzhi le-a mai adus ardelenilor alte 2 milioane de euro în cont.
Alvaro Pereira, un jucător uruguayan ce s-a dovedit a fi de mare perspectivă, a fost adus de la Argentinos Juniors cu 2,5 milioane de euro. Transferurile în care a fost implicat, de la CFR Cluj la Porto și de la Porto la Inter, au „alimentat” conturile clubului cu 6,5 milioane de euro.
Alte tranzacții notabile făcute de CFR: Culio (cumpărat 600,000 și vândut cu 2 mil. euro), Renan (venit liber de contract și vândut 4,2 mil. euro), Ciprian Deac (adus cu 50,000 și vândut cu 3 mil. euro);
În februarie 2015, CFR Cluj a intrat în insolvență și a fost depunctată cu nu mai puțin de 24 de puncte. Această problemă s-a resimțit în prestația echipei, care nu a mai atins gloria din anii precedenți și a intrat într-un con de umbră. În acest moment, CFR Cluj se află pe locul 3 în play-out-ul pentru evitarea retrogradării și are emoții minime în ceea ce privește „zona roșie”. Singura consolare pe care o mai au clujenii în acest moment este un eventual trofeu cu numărul 9 în vitrină, iar finala cu Dinamo este una accesibilă dacă luăm în calcul faptul că Mircea Rednic va părăsi clubul în curând, iar tensiunile sunt mari în interiorul clubului. Chiar și în aceste condiții, câștigarea Cupei României ar avea doar o semnificație simbolică pentru clujeni, deoarece statutul de insolvență nu le permite să mai participe în cupele europene.
2. Unirea Urziceni – 2008-2009 În 2006, Unirea Urziceni, o echipă din Ialomița, aflată în cvasianonimat, promovează în primul eșalon al fotbalului românesc. Această ocazie a fost sărbătorită prin aducerea unui nume imens la conducerea echipei, pe numele său Dan Petrescu. Ulterior, în 2007, echipa ce avea să fie supranumită „Chelsea de Ialomița” a mai adus un nume „greu”: Mihai Stoica, manager general. În această formulă, Ialomița a căpătat o rezonanță neașteptată pe harta fotbalistică a Europei.
Între două triumfuri ale celor de la CFR Cluj, o echipă construită cum numai Dan Petrescu știe a reușit să scrie istorie într-un timp record. La doar trei ani de la promovarea în prima ligă, Unirea Urziceni a câștigat campionatul și, ulterior, a stârnit un val de reacții în întreaga Europă după o altă performanță venită de nicăieri.
Calificată direct în grupele Ligii Campionilor în sezonul 2009-2010, Unirea Urziceni a primit din start eticheta de „outsider”, într-o grupă din care mai făceau parte Glasgow Rangers, VFB Stuttgart și FC Sevilla. Elevii lui Dan Petrescu au sfidat această etichetă și au strâns 8 puncte în faza grupelor. O lecție de fotbal aplicată lui Glasgow Rangers, chiar pe Ibrox (scor 4-1), și un autogol al lui Dragutinovic (Sevilla) pe Ghencea au fost cele două episoade memorabile din istoria europeană a acestui club. În urma campaniei din Liga Campionilor, clubul Unirea Urziceni a primit aproximativ 13,3 milioane de euro.
A fost însă începutul sfrâșitului pentru Unirea Urziceni, iar echipa urma să treacă printr-o tranziție extrem de rapidă și de dureroasă.
După două finale de Supercupă pierdute în fața CFR-ului, a urmat un play-off în Liga Campionilor, unde Unirea a cedat în fața unei echipe net superioare a celor de la Zenit St. Petersburg. Aceste eșecuri s-au resimțit considerabil, iar echipa a decăzut într-o manieră dramatică într-un timp extrem de scurt. La începutul sezonului 2010-2011, Steaua cumpără „la pachet” cei mai buni jucători ai Unirii iar echipa retrogradează subit, dar oarecum așteptat. În vara lui 2011, echipa se desființează, iar Dumitru Bucșaru, finanțatorul de până atunci al echipei, se retrage din peisaj așa cum a apărut: pe neașteptate. Povestea acestei echipe a fost mult mai scurtă decât a CFR-ului, însă cărțile de istorie își vor aminti de victoria cu 4-1 de pe Ibrox în aceeași măsură în care își vor aminti de golul marcat de Luis Alberto pe Old Trafford, în cazul CFR-ului. Gloria europeană de moment este singura amintire palpabilă care rămâne în urma unei minuni care a durat…3 ani, nu 3 zile.
3. Oțelul Galați – 2010-2011 În procesul de parcurgere al istoriei unui deceniu de fotbal românesc dominat de provinciali, trecem din Ialomița în Moldova și ne întâlnim cu Oțelul Galați. Care este coincidența interesantă dintre Oțelul Galați și Unirea Urziceni? Ambele echipe au câștigat titlul între două ediții adjudecate de CFR Cluj. Nu este un detaliu cu o mare influență asupra jocului, însă reprezintă farmecul statisticii în sport.
Sezonul în care Oțelul Galați a câștigat campionatul, sub comanda fostului mijlocaș de națională Dorinel Munteanu, s-a dovedit a fi unul premergător pentru o „invazie” a românilor în cupele europene. FC Vaslui, Gaz Metan Mediaș, Rapid, Dinamo, Steaua și, evident, Oțelul Galați, au fost echipele care au mers la drum prin Europa în speranța obținerii gloriei de care România avea atât de multă nevoie pentru a traversa Europa cu capul sus.
Pe parcurs, din șase echipe au rămas patru în fazele grupelor: Oțelul în Champions League, iar Rapid, FC Vaslui și Steaua în Europa League. Mai mult sau mai puțin ironic, campioana en-titre a României a fost cea mai ușor de răpus dintre cele patru. Într-o grupă C, pe care au „împărțit-o” cu Benfica Lisabona, FC Basel și Manchester United, realitatea a fost mai dură decât speranțele patriotice ale microbistului român ca o echipă românească să răzbească între giganții celui mai puternic continent din punct de vedere al fotbalului. Șase meciuri, șase înfrângeri – acesta a fost bilanțul moldovenilor în grupă. Nu au fost înfrângeri categorice, iar Manchester United a fost singura echipă care a câștigat la mai mult de un gol diferență împotriva Oțelului. Totuși, factorul experiență a făcut diferența, un factor pe care Oțelul Galați nu avea cum să îl dețină.
O imagine de ansamblu a lăsat-o pe Oțelul cu o consolare care ar fi putut „amortizat” dezamăgirea unei campanii dezamăgitoare. 18 milioane de euro a obținut Oțelul Galați din participarea în grupele Ligii. Și cum se spune că banii n-aduc fericirea, același lucru s-a întâmplat și la Galați: deși o asemenea sumă ar fi asigurat stabilitatea financiară a clubului, situația a mers într-un sens opus prosperității.
ArcelorMittal Galați, cel mai mare combinat siderurgic din țară, a cedat echipa locală către afaceristul Dan Adamescu, în septembrie 2012. În momentul in care a venit la Galați, Dan Adamescu a primit un club cu 7 milioane de euro în conturi, un lot de jucători și o bază sportivă. Singura sa obligație? Să investească 10 milioane de euro în următorii cinci ani. Este mai mult decât evident că acest lucru nu s-a întâmplat, iar situația a degenerat.
Ajuns acționar principal la Oțelul Galați prin firma TNG Group, Adamescu n-a băgat niciun ban la club, dar i-a golit conturile. Marius Stan a dezvăluit cum a procedat: „S-a încheiat un contract de asigurare cu Astra, în valoare de 4 milioane de euro! Patru milioane! Oțelul e, practic, cel mai asigurat club din România, atât de asigurat că se apropie de faliment!„.
„Schema” Adamescu a fost simplă: Astra Asigurări făcea parte din TNG Group, care îi aparținea tot patronului de la „România Liberă”. Practic, prin contractul de asigurări încheiat cu Oțelul, în valoare de 4 milioane de euro, Adamescu a luat banii de la club și i-a virat în conturile unei societăți pe care o deține tot el. Și așa, averea omului de afaceri a crescut cu 4 de milioane de euro! Culmea, în momentul în care Astra Asigurări a semnat contractul cu Oțelul Galați, a anunțat pe site-ul ei oficial în ce constă parteneriatul: „E vorba despre o investiție de 10 milioane de euro în următorii cinci ani„. Bineînțeles, niciun ban n-a fost investit.
În urma acestor „mutări” realizate de Adamescu, a început primul nivel al dezastrului la Galați: insolvența. Insolvența a fost doar „preludiul” unui alt proces tranzițional de tip roller-coaster. Suntem în 2016, la cinci ani de la un triumf istoric pentru Moldova, iar Oțelul pare să-și fi „reglat” conturile cu fotbalul. La începutul lunii aprilie, Tribunalul București a decis intrarea clubului în procedură de faliment, iar retrogradarea în liga a treia nu a fost decât partea a doua dintr-o piesă în trei acte: glorie, decădere, dispariție.
Decizia Tribunalului a fost o „piatră” pusă sistematic pe un „mormânt” poate nemeritat al echipei din Galați, însă decizia este ireversibilă și completează o retrogradare în eșalonul al treilea. La o altă privire către imagine de ansamblu, mai putem găsi o asemănare între Unirea Urziceni și Oțelul Galați: ambele au apărut de nicăieri în lupta pentru titlu, au dominat un sezon de fotbal românesc, au căutat gloria europeană și ambele s-au dezintegrat lent și sistematic din cauza unor așa ziși oameni de afaceri, veniți la echipe cu scopul de a „căpușa”, nu de a investi pentru performanță.
Marius Șumudică și Denis Alibec, oamenii cheie ai Astrei în cursa spre primul titlu din istorie
Reușete Astra să rupa tradiția campioanelor din provincie „scufundate”? CFR Cluj este singura echipă care încă mai există din cele trei, însă condiția lor actuală nu este una încurajatoare. O echipă în insolvență, fără drept de joc în cupele europene, protagonista unei finale de Cupa României, o finală amânată și umbrită de moartea dinamovistului Patrick Ekeng. Un peisaj dezolant, descurajator și lipsit de orice perspectivă al unui fotbal care a uitat de mulți ani să se mai joace pe teren și se joacă doar în conturi bancare și în jocuri de culise.
Astra a câștigat frumos, fluent și corect această ediție de campionat, însă există alți factori ce distrag atenția de la performanța sportivă. Patronul echipei este la închisoare, Marius Șumudică urmează să-și ispășească suspendarea, iar problemele financiare pe care clubul le-a avut de-a lungul sezonului își pot pune amprenta pe parcursul din sezonul următor. Din păcate pentru iubitorii fotbalului din România și viitorul Astrei pare pus sub semnul întrebării, iar exemplele Unirea Urziceni, Oțelul Galați sau chiar CFR Cluj nu sunt deloc unele care să indice un final fericit al poveștii scrise în acest sezon la Giurgiu.
articol scris de Valentin Gherga
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER